Prima dintre tabere s-a desfășurat la Valea Plopului în perioada 3- 9 septembrie 2012. Iată mărturia unei persoane care a fost acolo:
„Valea Plopului este, într-adevăr, un loc al comuniunii; dacă nu ar fi aşa, nu ar putea convieţui acolo atâţia oameni feluriţi, fiecare cu povestea lui, care se integrează cu simplitate în atmosfera de dragoste creştină pe care o întreţine Părintele Nicolae Tănase de mai bine de douăzeci de ani (cu toate acestea, Părintele spune că nu e ceva extraordinar, e o atmosferă normală, aşa cum ar trebui să fie pretutindeni).
Şi dacă mergi acolo cu tineri de vârsta ta, se înmulţesc şansele de a simţi bucuria comunicării şi a comuniunii. Aşa a fost toamna aceasta, în prima tabără organizată de ASCOR Bucureşti la Valea Plopului, între 3 şi 9 septembrie. Mai întâi, am reţinut unii altora numele şi zâmbetele, apoi am pornit la drum cu entuziasm, cu bagaje mai mari, mai mici şi cu năzuinţa de a ne cunoaşte mai bine, pe parcurs.
Locurile pentru noi erau deja pregătite în casa în care urma să stăm şi deasupra intrării ne întâmpina mesajul: Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă. Din câte am înţeles, locul era un fel de casă a studenţilor, în sensul că a fost construită de tineri pentru tineri şi pentru oaspeţi, în general. Părintele aştepta venirea unor musafiri în zilele următoare, aşa că locul trebuia pregătit: ne-am apucat de curăţenie, zumzăind şi alergând ca albinele, punându-ne întrebări unii altora pentru a ne cunoaşte mai bine, sfătuindu-ne cum să facem, lucrând împreună. Echipa care ştergea gemurile se amuza curăţându-le, astfel încît să îşi poată vedea colegii aflaţi de cealaltă parte, care făceau acelaşi lucru.
Echipa ,,bibliotecară’’, adică cea care ştergea praful din sala cu cărţi nu se putea abţine să nu deschidă câte un volum pentru a recita (sau reciti). Ne-am bucurat că s-au strâns cărţi acolo, deoarece cei mici au dorinţa să înveţe.
Apropo de cei mici, era să uit, am fost întâmpinaţi cu mult entuziasm de un copilaş care ne vedea pentru prima dată, dar care s-a ataşat foarte repede de noi: cât timp am stat în casa studenţilor, băieţelul isteţ avea bucuria să vină să stea alături de noi…Avea o bucurie sinceră că ne cunoscuse, avea bucuria comuniunii, pe care ne-a împărtăşit-o şi nouă, în chip firesc.
Unele momente au fost ,,prinse’’ în fotografii de grup: ASCOR-iştii, plus voluntarii străini, plus copiii din Valea Screzii, ici şi colo, în casa unde am stat, pe deal, la cruce, în faţa ,,sălii de mese’’ de vară(cortul), la bisericuţa copiilor cu trei altare şi tot aşa.Au venit şi oaspeţii pe care îi aşteptam, se pregăteau de dezbateri, noi am auzit numai conferinţa de la început, despre avort şi despre falsele repere pe care le au tinerii în legătură cu sexualitatea. Apoi-hop bagajele în maşină, hai repede în satul vecin, Valea Plopului, satul cu vreo… treisprezece biserici! La una dintre ele slujea Părintele Tănase slujba Vecerniei, la care am alergat şi noi.
Am rămas acasă la Părintele, unde totul a fost primitor şi odihnitor. Când terminam ce aveam de făcut, ne plăcea să ne adunam în grădină, unde ne dădeam în leagănul prins de nucul bătrîn sau mâncam mere şi prune proaspete (aici ne ajutau băieţii, singurii care ajungeau să culeagă fructele direct din pom!). Şi ziua trecea, dealurile de pe fundal, albastre sau gri sau verzi, în funcţie de momentul zilei, voiau să cuprindă soarele, care nu scăpăta înainte de a mângâia grădina şi pe noi cu o lumină aşa de blândă… şi eram toţi împreună, mergeam la slujbă, unde se cânta lumină lină şi era atâta pace… acolo ne întâmpinau şi copiii şi ne săreau în braţe, ne rugam împreună, se făcea seară, clipeau stelele pe cer şi noi o porneam pe jos, pe scurtătura din livadă, către casa Părintelui…Pentru Tine, Doamne, florile-nfloresc, pentru Tine noaptea stele strălucesc!
Înainte de culcare ne reuneam pentru rugăciunile de seară, pe care o dată am apucat să le facem în Paraclisul de lângă casa Părintelui, un loc de rugăciune, de tihnă… o lumânare dădea o lumină firavă care, după ce trecea pe cartea noastră de rugăciuni, lumina şi icoanele din jur, în timp ce ne vegheau Mântuitorul şi Maica Domnului şi Sfinţii…