Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în familia unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu (devenită mai târziu Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea). Fiind binecuvântați cu 4 copii, prin truda muncii lor Antonie și Floarea au căutat să le ofere copiilor o educație aleasă, trimițându-i să învețe carte la școlile care funcționau în acea vreme în București.
În 1807, înainte să împlinească 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu, după numele primit la botez, și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pentru viața sa îmbunătățită este tuns în scurt timp în monahism sub numele de Calinic, apoi hirotonit ierodiacon.
Între frații și părinții Mănăstirii Cernica, Calinic era cunoscut ca un aspru postitor și nevoitor, un monah care respecta rânduiala zilnică de rugăciune cu sfințenie. Într-atât de mult iubea nevoința postului încât a avut și ispite de pe urma cărora a învățat echilibrul și moderația.
În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese mulți preoți, Sfântul Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinței sale, căci se considera nevrednic, iar în 1815 a devenit duhovnicul și marele ecleziarh al Mănăstirii Cernica. În 1818, Sfântul Calinic a fost ales stareț al Mănăstirii, păstorind obștea monahală de la Cernica timp de 32 de ani, mănăstirea devenind un centru de spiritualitate, iar obștea ajungând la peste 350 de monahi.
Încă din 1834, domnitorul Alexandru Ghica l-a sfătuit pe Sfântul Calinic de la Cernica să accepte scaunul mitropolitan, însă acesta a refuzat constant, nesocotindu-se vrednic de această înaltă cinstire. În 1850, într-un moment în care toate cele patru scaune episcopale erau vacante, domnitorul Barbu Știrbei l-a convins pe Sfântul Calinic să accepte scaunul episcopiei Râmnicului „cu multă mânhnire, dar supunându-se voii obșteștei Adunări”.
Sfântul Calinic de la Cernica a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe ostrovul mare de la Cernica. În anii ce au urmat a ctitorit biserica cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruință și biserica Mănăstirii Pasărea. Starețul Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Între 1859-1864 a refăcut și redeschis Schitul Frăsinei unde Sfântul a introdus rânduiala atonită, interzicându-se intrarea oricărei părți femeiești pe hotarele mănăstirii.
Sfântul Calinic de la Cernica a fost și un însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, a participat la Adunările obștești ale Țării Românești și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor.
În mai 1867, fără să aibă aprobarea oficială a guvernului, Sfântul Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului.
În joia luminată, adică la 11 aprilie 1868, se împlineau cele 4 zile vestite de Sfântul Calinic pentru trecerea sa la Domnul. La orele 5:00 dimineața, Sfântul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano ca să-l îmbrace în cămașă și haine de îngropare. La înmormântarea Sfântului Calinic, care a avut loc sâmbătă, 13 aprilie, au venit zeci de mii de credincioși „încât nu mai încăpeau în amândouă ostroavele”. Cu toții se sileau să-i sărute mâinile. Trupul său era îmbrăcat în veșminte arhierești, așa cum poruncise el, și așezat pe scaun, cu cârja și evanghelia pe braț.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost canonizat în anul 1950 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu cinstire în data de 11 aprilie, proclamarea canonizării având loc în anul 1955.
În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat și canonizarea mamei Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea și cu cinstire în data de 12 aprilie.
Floarea, după numele de botez, și-a dedicat viața creșterii copiilor. De mici ei au fost învățați cum să se roage și să meargă la biserică, fiind foarte râvnitori în viața duhovnicească.
Rămasă văduvă, Floarea, la sfatul fiului ei Calinic, a intrat ca soră în Schitul Pasărea, așezământ monahal aflat la acea vreme sub îndrumarea Mănăstirii Cernica. După ce a deprins rânduiala vieții călugărești în ascultare pe lângă alte monahii înaintate în vârstă și cu viață duhovnicească aleasă, sora Floarea primește tunderea în schima cea mare, devenind astfel schimonahia Filofteia.
Tradiția Mănăstirii Pasărea spune că pentru Cuvioasa Filofteia, Sfântul Ierarh Calinic a construit o catismă după modelul athonit în care se nevoiau mai multe maici din soborul de la vremea respectivă.
Strălucind în virtute, în dragoste, smerenie, rugăciune și ascultare, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea a trecut la cele veșnice la 8 noiembrie 1833, rămânand pildă de viețuire pentru maicile împreună nevoitoare din obște. Prin pilda vieții mamei Sfântului Calinic vedem împlinindu-se cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care spune: „Dați-mi o generație de mame bune creștine și voi schimba fața lumii”. Această mamă iubitoare de Hristos le-a insuflat copiilor, prin faptele sale, dragostea de Dumnezeu, smerenia, râvna către rugăciune și iubirea de aproapele.
Pe de o parte, tânărul Constantin, Sfântul Calinic de mai târziu, a văzut în casa sa părintească felul în care mama sa postea și se ruga, jertfelnicia cu care își împlinea datoriile casnice, bucuria participării la sfintele slujbe și modul în care pe toți îi înconjura cu dragoste, toate aceste fapte constituind un model de viețuire creștină care a rodit în inima fiului său. Dând rod la bună vreme, Sfântului Calinic rămâne peste veacuri un model de viață sfântă, călugăr smerit și cuvios, sfetnic priceput pentru cei abătuți, doctor pentru cei bolnavi, episcop cu existență plină de harul Duhului Sfânt și făcător de minuni de care mulți oameni s-au folosit și și-au schimbat viața, părăsind dezmierdările lumești și îmbrățișând pustia, unii dintre ei ajungând la mari măsuri duhovnicești. Pe de altă parte, și fratele cel mai mare al Sfântului Calinic a fost mai întâi preot de mir, apoi a intrat și el în viața monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica este astăzi ocrotitor al Asociație Studenților Creștin-Ortodocși Români la nivel național, fiind un exemplu de credință și trăire pentru tinerii ortodocși, iar mama sa, Sfânta Filofteia de la Pasărea rămâne un exemplu pentru orice mamă ce dorește ca proprii copii să devină tineri cu râvnă spre viața duhovnicească.
Bibliografie:
https://pravila.ro/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-11-aprilie
https://basilica.ro/schimonahia-filofteia-cine-a-fost-mama-sfantului-calinic-de-la-cernica/
https://basilica.ro/sarbatoarea-sf-ier-calinic-la-manastirea-cernica-program/