Astăzi este Ziua Internațională a Tineretului Ortodox! 🌸
Întrucât suntem tineri care încercăm să trăim în credință și să îndeplinim misiunea pe care Hristos ne-a lăsat-o, aceea de a fi „sarea pământului“ și „lumina lumii“, vă invităm să citiți câteva frânturi despre frumusețea și sensul pe care le-au descoperit studenții din ASCOR în Ortodoxie, cât și despre acest mod de viață echilibrat.
1. Libertatea de a fi ortodox, ca tânăr, implică o nemărginită bucurie, o vistierie a sufletului împlinit, pe care o porți cu tine toată viața. În același timp, implică o responsabilitate enormă, față de tine și de aproapele tău, iar intemperiile vieții de astăzi fac acest drum, unul sinuos. Este o responsabilitate asumată, în deplină cunoștință de cauză, contribuind astfel la formarea unei ființe asumate, pregătită să răspundă pentru ceea ce este și ce face în fața Lui Dumnezeu. Fundamental, nu văd o responsabilitate mai mare ca aceasta, cu atat mai mult din partea unui tânăr, ce își construiește un întreg eșafodaj, prin valori precum: iubire, dăruire, înțelegere, compasiune și ascultare. Astăzi, unui tânăr îi este dat un drum greu de parcurs pe direcția ortodoxiei, în speță, din cauza creșterii ispitelor și a secularizării generale, însă, această imensă bucurie de a-L primi pe Dumnezeu în suflet, reprezintă cu atât mai mult un deziderat, cu cât aceste obstacole devin mai grele și mai numeroase. Este cu atât mai mare bucuria, când, la sfârșitul unui drum plin de încercări, îl găsești pe Dumnezeu, îi găsești pe Sfinții Părinți, ca o lumină de nedescris, fiind întotdeauna gata să te primească, să te asculte, să te mângâie, ca un părinte bun și iertător. Dezideratul tânărului ortodox este unul singur, ca pilon principal de susținere, din punctul meu de vedere, al iubirii față de lume; față de viață, de toată creația Lui Dumnezeu. Acest deziderat se traduce în iubire, ca stare de a fi, ca modalitate de a viețui. Hristos în mijlocul nostru!
(Cociorva Alexandru )
2.Frumusețea vieții creștine, din punctul meu de vedere, stă în cunoașterea Adevărului, adică a lui Hristos. A fi tânăr creștin-ortodox în familia ta, în comunitatea din care faci parte nu te desparte nici de oameni, nici de Dumnezeu, dimpotrivă te unește prin dragoste. Credința din tine te face să mărturisești pe Hristos prin cuvinte, gesturi și faptele simple, iar dragostea din tine nu te desparte de cei din jur indiferent de acțiunile lor.
În vremea tinereții avem cele mai multe întrebări legate de viață: „Care este chemarea mea?”, „Ce trebuie să fac eu în viață?”, „Ce îmi place să fac?”, „Ce îmi spune Dumnezeu să fac?” ş.a. Am constatat că tinerețea stă în descoperirea chemării, a vocației, a rolului meu în societate și în Biserică, știind că fiecare suntem mădulare ale lui Hristos și suntem chemați să fim desăvârșiți în tot ceea ce facem.
Din punctul meu de vedere a fi tânăr creştin-ortodox înseamnă a ști să prețuiești viața în primul rând ca un dar al lui Dumnezeu, a stărui în rugaciune, în învățătură, în credință, în dragoste față de aproapele tău și de Dumnezeu, a avea „cei 7 ani de acasă” sau „codul bunelor maniere” (a ști să mulțumești când primești, a ști să dai bună ziua, a ști să recunoști și să îți ceri iertare când greșești ş.a.). Toate acestea sunt strict legate de o conștiința sănătoasă care își va da roada sa la bună vreme.
( Anonim )
3. A fi tânăr ortodox – ce bucurie! În timp ce alții încearcă să găsească sensul vieții în lucruri omenești perisabile, simțindu-se adesea captivi într-un labirint încurcat, creștinul primește o hartă cu destinație. Traseul începe și mai frumos atunci când te uiți în jurul tău și vezi oameni la fel de dornici și entuziaști ca tine să urce pe poteca îngustă, dar bătătorită cu pași siguri de 2000 de ani. Noi, tinerii, suntem la începutul traseului, primind îndemn să trăim neîncetat bucuria urcușului. Acum, rucsacurile sunt încă ușoare și simțim că avem destulă energie. E posibil ca mai târziu, poteca să devină abruptă și greutatea din spate să pară greu de suportat, însă știm că avem întotdeauna pe cineva aproape care să ne ajute să mergem mai departe spre vârf, spre Lumină.
(Rînciog Ioana )
4. Am citit undeva gândul acesta: că Dumnezeu e veșnic tânăr, e primăvară fără sfârșit. Cred că Ortodoxia rămâne cam singura mea șansă la tinerețe, la viață, la plinătate. Nu am reușit să încropesc în afara ei o noimă care să nu fie artificială. În afara ei rămân… afară. Unde e frig, privire uscată, bătrânicioasă, resemnată. Rămâne doar amăreala unei vieți risipite, dureros opace, îmbibate în scepticismul zilelor noastre meschine.
Dar în Biserică, înăuntru, am găsit mângâiere, lumină. Acolo, sub acoperământ de cer și icoane, se repară oameni frânți, ți se naște bucurie într-o inimă pe care o credeai împietrită. Acolo am găsit viu în concentrații tari, stând la umbra Viului Însuși. Și când prinzi o fărâmă din frumusețea asta calmă care este ortodoxia încerci să îi pătrunzi dulceața de ison, de lumânări purtate cuminte, să te pătrunzi tu de ea, să rămâi în lumină. Deci cam ăsta-i gândul meu aici: dacă simți că te stingi încet, că te topești în lumea gri și îndurerată… să știi că există un acasă necontrafăcut, unul care anticipează Cerul făcut pentru tine. Pentru tine. Cât de frânt ai fi acum, nu deznădăjdui, ci adu-te pe tine tot la Hristos. Hai în lumină. „Tinere, ție îți zic: scoală-te!”
Mulțumesc, ASCOR, pentru ce am văzut la voi, în voi.
( Maria )
5. A fi creștin-ortodox înseamnă a avea în inimă sentimentul bucuriei, acel sentiment din timpul slujbelor ținute la veghea lumânărilor. A avea de tânăr conștiința ortodoxiei, înseamnă a îți construi întreaga viață pe temelia bucuriei pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu. „Spune-mi unde ești atunci când nu ești în interiorul tău“ zicea Sfântul Ciprian. Ceea ce îl face pe tânărul ortodox frumos este prezența. El își analizează gândurile, decide în mod deliberat între cele două căi opuse, nu-l scapă pe Dumnezeu din gând și îi ocrotește pe cei din jur, alegând mai des pacea decât dreptatea. Părintele Arsenie Papacioc a spus că „rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă, să ne aflăm întotdeauna în evlavie în fața Lui. Iar peste această stare, pravila, rugăciunea citită, face decât să pună lemne pe foc“. A fi ortodox înseamnă a avea o casă în care să îți adăpostești sufletul oriunde mergi. Țara noastră are multe bijuterii – biserici și mănăstiri superbe – care ne primesc oricând, fie și pentru cea mai scurtă rugăciune. Cum să nu fim bucuroși când în mijlocul vâltorii din București, intrăm, de pildă, într-un schit, care pare desprins dintr-un colț de munte? Pentru mine, a fi creștin-ortodox, înseamnă a respira liniște, și numai la amintirea acestui loc. Slavă lui Dumnezeu pentru tot!
(Gemeș Alessandra )
6. A fi tânăr ortodox azi, când schimbarea pare că se dorește a fi o constantă, multe se inovează, evoluează, s-ar spune, și care sunt însoțite și de provocări pe măsură, înseamnă a face apel mereu la virtuțile creștine care sunt credința, nădejdea și iubirea. A fi tânăr ortodox azi, înseamnă să reflectezi necontenit asupra lor, să le trăiești, și iată, să nădăjduiești, că prin mărturisirea lor, unii pe alții ne vom zidi și ridica spre mai bine, spre Hristos, Cel ce este „Calea, Adevărul și Viața“.(Ioan 14, 16) A fi tânăr ortodox azi, când căile sunt brăzdate de temeri și incertiduni, înseamnă să te oprești și să pășești în grădina Ortodoxiei, pentru a te încuraja și a-ți împodobi sufletul cu aceste nenumărate flori ale sale: curăția și înfrânarea, blândețea și bucuria, pacea, bunătatea și facerea de bine, valori perene și „roade ale Duhului Sfânt“, așa cum ne învață Sfântul Apostolul Pavel.
O zi din viața mea ca tânăr ortodox înseamnă să conștientizez că în viața noastră a tuturor, nicio zi nu seamănă cu alta. Căci fiecare zi este un dar al Domnului pentru noi. Și că fiecare vine cu dinamica sa și libertatea de a înfăptui mai mult și mai mult, din ceea trebuie să fim, de a ne umple viața de sens, de menire și de jertfire. Pentru mine o zi a avut cu adevărat sens, m-am folosit de ea cu adevărat, dacă am reușit să fac ceva pentru Hristos și aproapele. O zi are sens, când nu trece pe lângă mine brăzdată și secătuită de griji și îndatoriri lumești. Când mă străduiesc să acord timp ca sufletul meu să se înalțe și să cugete la cele înalte. Când vorbesc cu Dumnezeu prin rugăciune, prin fapte bine-plăcute Lui. Sau și mai bine, când îmi deschid inima, căile din viața mea și să Îl las pe El să îmi vorbească întâi, să îmi ghideze pașii pe care se cade cel mai bine să îi parcurg. Căci cu Domnul alături nu ne putem pierde în mulțime. Acestea toate înseamnă pentru mine libertatea și trăirea credinței în zilele ce se succed în viața unui tânăr ortodox.
(Apostol Georgiana-Teodora )
7. A fi tânăr creştin-ortodox în contemporaneitate este un lucru deosebit de frumos și de cuprinzător . Este o simțire zilnică și o luptă continuă. Reprezintă urcușuri și coborâșuri pentru fiecare om în parte. Acest fapt înălțător nu are nevoie de introducere. În ortodoxie se produce o simbioză între teorie și practică, între dogme și obiceiuri. A noastră religie conține multe învățături. Avem la dispoziție o multitudine de surse din care putem învăța, citi, asculta cu inima și a pune în practică acestea . În primul rând, există izvoare materiale, precum Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților, istorioare cu tâlc, mărturisiri de credință, relatări despre minunile făcute de sfinți etc. În al doilea rând, părinții din fiecare biserică și mănăstire, preotul duhovnic sunt persoanele care ne pot învăța multe. În al treilea rând, chiar iubirea lui Hristos față de oameni este în sine cea mai mare învățătură. Totodată, acestea sunt printre puținele dovezi incontestabile ale existenței credinței ortodoxe.
Dumnezeu a lăsat omul liber, liber să aleagă, să discearnă, să caute, să creadă. Totuși, noi avem conștiință, ne-a înzestrat Dumnezeu cu ea . Acesta este folositoare pentru a discerne între bine și rău, este pentru ca Îngerul păzitor să ne dea gândul cel bun .
Creștinul își începe și termină ziua cu rugăciuni; mărturisește păcatele regulat la Sfânta Taină a Spovedaniei și se împărtășește, cu binecuvântarea duhovnicului, cu Trupul și Sânge Domnului; participă duminica și în sfintele sărbători la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și la Sfântul Maslu; își îndeplinește sarcinile zilnice fără mâhnire și cârtire; îi iubește pe cei din jurul lui fără a-i judeca și ajută precum poate pe aproapele său. Nicio zi nu o petrece fără a vorbi cu Dumnezeu. Căci altfel care ar mai fi scopul vieții noastre pe pământ ? Mântuirea sufletului, a noastră, o omului păcătos, a ființei care trebuie să nu deznădăjduiască, să-i ceară Domnului îndurare, milă pentru sufletul său, având ca finalitate dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Consider că datoria creștinului este de a mărturisi credința indiferent de împrejurări și de urmări. Mai ales în zilele noastre când se fac în mod clar și voit „acuzații publice“ la adresa creștinilor prin simplul fapt că ne închinăm sau că respectăm tradițiile . În plus, trebuie să reținem că Iisus Hristos este „Calea, Adevărul și Viața“ ( Ioan 14, 1-11).
Închei printr-un cuvânt încurajator care trebuie păstrat în minte și în suflet: „Nu deznădăjduiți, încredințați-vă fără tulburare voii Domnului și orice s-ar întâmpla, suportați-le pe toate întru Slava lui Dumnezeu, căci după iarnă urmează primăvară, după noapte – ziua, iar după furtună – liniștea .“ ( Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna – „Grădina inimii“)
Prin urmare, astăzi, doi februarie, de Ziua Internațională a Tineretului Ortodox, vreau să cultiv în sufletul tânărului ortodox următoarea urare: să ne întărim în credință , să fim buni, să învingem frica prin credință, să fim fii ai luminii și creștini cu numele .
(Dinulescu Alexandra)
8. Este o bucurie, dar și o mare responsabilitate. Nu am făcut nimic pentru a fi ortodoxă, părinții m-au dus la botez și mi-au insuflat credința. Uneori, tinerii ortodocși sunt priviți în mod negativ (mi s-a întâmplat și mie) dar aceste încercări ne cresc răbdarea. Din păcate, cei care s-au născut într-o țară majoritar ortodoxă (cum este și România) nu trăiesc Ortodoxia așa cum se cuvine, totul fiind doar un formalism, spre deosebire de cei care au ajuns la Ortodoxie la maturitate. În societatea actuală din România, de cele mai multe ori nu îți poți manifesta credința fără a fi luat în râs, dar cred că soluția este întărirea comuniunii, legătura cu alți oameni de aceeași credință, în acest fel ASCOR-ul având un rol important. Deși este primul meu an în ASCOR, deja pot afirma că este una dintre cele mai bune decizii din viața mea! Aici am întâlnit oameni minunați, lângă care este o bucurie să fii tânăr ortodox!
( Anonim )
