În perioada 29 decembrie – 2 ianuarie 2024 a avut loc tradiționala tabără de Anul Nou, când Mănăstirea Putna a devenit casă pentru zeci de studenți din toată țara și din diaspora.
Programul taberei a inclus slujbe (Sfânta Liturghie și Vecernia/Privegherea), activități de cunoaștere și socializare, interacțiune cu părinții mănăstirii, colinda asociațiilor studențești, participare la hramul Mănăstirii Sihăstria Putnei și multe altele.
„Participarea în această tabără ne-a oferit tuturor prilejul de a ne reconecta cu tot ceea ce înseamnă România în sensul ei autentic: de la minunatele colinde și straie populare până la comuniunea întru rugăciune și amintirea strămoșilor ce și-au dat viața pentru ea și pentru noi. Experiența vieții, chiar și pentru câteva zile, lângă obștea mănăstirii și întru liniștea satului este neprețuită și va rămâne o piatră de temelie a tinereții mele. Am plecat spre casă cu mari bucurii în suflet, amintiri de povestit nepoților și cu recunoștință lui Dumnezeu că m-a învrednicit pe mine a trăi toate acestea.” (Ecaterina)
„Pentru mine, participarea la această tabără a reprezentat un avânt către o trăire mai profundă, în care amalgamul vieții lumești a fost diminuat, momentele petrecute creând prilejul unei conștientizări mai ample asupra a ceea ce poate lua naștere prin unirea dintre oameni, avându-L în centru pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi putem contribui la o creștere spre un făgaș în care continuitatea noastră ca popor creștin-ortodox român poate să se îndrepte spre prosperitate, indiferent de circumstanțe. La finalul taberei am plecat cu gândul că Dumnezeu este atât de prezent în viețile noastre încât adeseori putem simți cum o lumină ne izbește direct în inimă, ar dura o eternitate să Îi putem mulțumi pentru toate binefacerile câte ne-a dat.” (Ștefania)
„Participarea în această tabără nu numai că mi-a schimbat ideile asupra unor principii, dar mi-a oferit șansa să cunosc oameni noi, să-mi fac prieteni, iar ușile au fost deschise din toate punctele de vedere. Duhovnicesc, am dobândit ceva la care nu aspiram vreodată și anume răbdarea și pacea sufletească. Această tabără m-a învățat cum pot avea răbdare mai mult, cum pot iubi mai mult și cum pot înțelege nevoile celorlalți. Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru șansa extraordinară pe care mi-a oferit-o! Pot spune că, prin această experiență, am ajuns mai aproape de cer și nu aș vrea ca acest sentiment să se sfârșească vreodată!” (Maria)
