În această vară, pe lângă taberele de fete şi de băieţi au fost organizate şi tabere mixte, la nivel naţional.
Tabăra naţională de la Valea Plopului
În perioada 8-21 iulie, la Valea Plopului , a avut loc o tabără devenită tradiţie pentru ASCOR , fiind deja la a -VI-a ediţie. Iată care sunt impresiile unor participanţi:
„Încă de când am auzit de această tabără m-am gândit că va fi o experienţă plăcută şi folositoare. În primul rând, pentru că mă înscriam ca voluntar să ajut nişte copii care au trecut sau trec prin anumite greutăţi, iar în al doilea rând, deoarece făceam acest lucru în tovărăşia unor oameni frumoşi. Spun oameni frumoşi pentru că numai astfel de oameni s-ar înrola ca voluntari pentru aşa ceva
A fost mai mult decât mă aşteptam. Tineri cu entuziasm şi cu Dumnezeu în inimă, într-o atmosferă frumoasă, caldă, frăţească, au făcut ceea ce se numeşte ,,a îmbina utilul cu plăcutul”. Util însemnând dragostea de a face o bucurie copiilor din tabără, iar plăcut fiind datorită contextului în care s-au făcut aceste bucurii. Până la urmă cred că a fost îmbinarea plăcutului cu plăcutul, deoarece totul s-a făcut cu dragoste, şi dacă e dragoste, e şi bucurie. De la munca pe care am făcut-o cu bucurie, până la slujbele micuţe care m-au umplut de drag şi de Dumnezeu, jocurile cu copiii, focurile de tabără, micile ,,conferinţe” cu părintele Mihai şi cu părintele Tănase, toate au ajutat la dezvoltarea noastră sufletească.
Dacă s-ar fi putut, aş fi vrut să comunic tuturor prin sentimente ceea ce a fost la Valea Plopului, nu prin cuvinte. Aşa aş fi vrut. Cuvintele nu mă ajută. Mai vreau la Valea Plopului.” (Mădălin)
„Tabăra de la Valea Plopului a reprezentat pentru mine o surpriză deosebit de plăcută. Nu prea știam la ce să mă aștept înainte de la o astfel de tabără (a fost prima dată când am participat) dar acum pot spune că a fost o experiență deosebită, prin intermediul căreia am reușit să cunosc și chiar să mă împrietenesc cu niște tineri frumoși și cu suflet curat.
Elementul inedit, și care totodată m-a făcut să îmi placă atât de mult această tabără, a fost acela că s-a constituit în special ca o tabără de muncă. Sigur, rugăciunea, discuțiile duhovnicești, interacțiunea cu copiii și oamenii din tabără, prieteniile, petrecutul timpului liber alături de alți tineri, au avut și ele importanța lor, dar caracteristica de bază a taberei (și asta se știa și din ,,edițiile anterioare’’) a fost munca. Consider, și această tabără mi-a confirmat-o, că munca făcută cu frică de Dumnezeu și cu dragoste de aproapele chiar îl înalță pe om și îl ridică deasupra creației. În plus, faptul că am muncit în echipă a făcut mai ușoară cunoașterea celorlalţi participanţi și a creat legături mai rapide și mai puternice decât s-ar fi format în mod normal.
M-au impresionat foarte mult entuziasmul și energia de care au dat dovadă tinerii, în special fetele, uneori la munci peste puterile și experiența lor (cum au fost cele de la « TVR » și la « fiare »). M-a impresionat momentul în care toată lumea a lăsat furculița sau lingura jos și a pus mâna pe furcă sau direct pe fân.
Un alt lucru care mi-a plăcut mult a fost că nu am beneficiat de prea multe condiții de confort ; astfel că a trebuit să ne auto-organizăm și administrăm (deși aici un rol foarte important l-au avut organizatorii(…) . Cred cu adevărat că a avea condiții de confort minime (dormitul jos pe saltele, dușurile mai răruțe, wc-urile mai « naturale », dar curate totuși) ne-a mai smerit puțin, ne-a mai scos din egoism și ne-a mai deschis unii către alții.
Trebuie să recunosc că, deşi rugăciunea și cântarea împreună din timpul slujbelor au fost deosebite, totuși, momentul care mi-a plăcut cel mai mult și care mi-a rămas cel mai plăcut întipărit în suflet și în minte din această tabără a fost masa. Și nu cred că doar foamea și faptul că masa reprezenta și o bine-meritată pauză de la muncă mă determină să cred aşa. Chiar îl simțeam ca pe un moment deosebit, de comuniune, momentul în care eu simțeam cu adevărat că suntem Biserică. Și sunt sigur că la acest lucru a contribuit și dragostea celor care au gătit pentru noi și a celor care ne-au slujit la mese (și care nu ne-au refuzat niciodată când am mai cerut o porție în plus – și asta se întâmpla destul de des în grupul vesel din care făceam și eu parte).
Deși părintele Nicolae nu a putut să stea prea mult cu noi (și e de înțeles acest lucru, având în vedere câte probleme are de rezolvat), părintele Mihail și-a îndeplinit mai mult decât bine rolul de părinte și povățuitor al nostru (în special în cele ale căsătoriei – la cererea insistentă a majorității tinerilor). L-am simțit ca pe un părinte foarte apropiat de noi, deschis și cald. Sunt multe aspecte care mi-au plăcut și mi-au rămas în suflet din această tabără, dar le-am așternut în scris doar pe cele pe care le-am considerat eu mai importante.
În final, trebuie să spun că a fost una din experiențele cele mai frumoase din viața mea (tocmai pentru că a fost ceva diferit) și sper să reușesc să o repet și la anul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această tabără și tuturor participanților care au făcut ca ea să fie atât de frumoasă! ” (Paul)
„Am aflat doar într-o săptămână atâta dragoste şi bunătate cât nu credeam să aflu aşa curând. S-a întâmplat că am ajuns, cu voia lui Dumnezeu, la Valea Plopului în tabăra de voluntariat. Lipsa de experienţă în volunariat şi atâţia oameni noi m-au făcut, la început, să ezit, dar acum ştiu că zile ca cele petrecute la Valea Plopului sunt zile pe care nu aş vrea să le ocolesc vreodată. Acolo am cunoscut tineri aşa cum nu ştiam că mai sunt, preocupaţi nu doar de ei înşişi, ci de aproapele lor.
Munca pe care am făcut-o a fost bucurie, pentru că am făcut-o împreună şi am făcut-o pentru ceilalţi. Cărând cărămizi sau strângând fân, ne-am apropiat unii de ceilalţi şi am trăit într-o familie mare, fraţi, aşa cum suntem în(tru) Hristos. Slujbele din bisericuţa de pe deal, micile ,,conferinţe” cu părintele Mihai şi părintele Tănase ne-au ţinut într-o atmosferă caldă, de care cu greu ne-am despărţit. Copiii s-au lipit de sufletele noastre şi ne-au făcut să vedem, asemenea lor, bunătate şi frumos în jur.
Mi-am dat seama că Dumnezeu ne-a răsplătit însutit, ajutându-ne să găsim oameni în acelaşi duh cu noi, să preţuim darurile Sale şi să ne bucurăm, să ne folosim, ajutându-i pe alţii. Experienţa de la Valea Plopului ne-a schimbat, cred eu, pe fiecare dintre noi. Ne-a ajutat să ne descoperim mai bine pe noi înşine şi pe ceilalţi. Mai vreau la Valea Plopului.” (Elena)
„Observ că nu sunt singura care ar putea scrie pagini întregi despre tabăra de la Valea Plopului/Valea Screzii. De când am plecat de acolo, am vorbit cu bucurie în fiecare zi despre acel loc binecuvântat de Dumnezeu, care este o dovadă vie că se pot face lucruri mari şi minunate, dacă avem iubire şi credinţă şi dacă suntem uniţi. Atunci când m-am înscris, bănuiam că o să am mult folos duhovnicesc datorită copiilor, voluntarilor, părinţilor, dar ceea ce am trăit a fost mai mult decât m-am aşteptat. Cu toate că nu a fost rânduit să îl cunosc şi pe părintele Tănase, cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am ameliorat multe neputinţe, încât am impresia că am primit mai mult decât am dat ca voluntar (că doar nu degeaba zicea părintele Nicolae Steinhardt ,,dăruind vei dobândi”). M-am bucurat de munca în echipă, de slujbele zilnice, de stropii de ploaie cu care ne-a udat Domnul la Vecernie, în faţa bisericii, pe deal, de copii, de zâmbetele şi bunăvoinţa colegilor, de aerul curat, de mirosul de fân, de dormitorul aglomerat, de sfaturile părintelui Mihai şi ale celorlalţi oaspeţi, cu ajutorul cărora am mai pus câteva cărămizi pe ceea ce încercam să îmbunătăţesc la mine, sau chiar am aflat lucruri pe care nu le luam în seamă în purtarea şi în modul meu de a gândi (…). Sper să ne pomenim unii pe alţii la rugăciune, ca să putem spori fapte bune, spre ajutorul nostru şi spre slava lui Dumnezeu. Vă mulţumesc pentru tot!” (Anda-Maria )
Tabăra naţională de la Mănăstirea Oaşa
În perioada 18-29 iulie s-a derulat o altă tabără cu tradiţie în rândul ascoriştilor, de data aceasta la mănăstirea Oaşa. Iată gândurile transmise de către o ascoristă care a luat parte la această tabără:
„Încă de când am auzit de această tabără m-am gândit că va fi o experienţă plăcută şi folositoare. În primul rând, pentru că mă înscriam ca voluntar să ajut nişte copii care au trecut sau trec prin anumite greutăţi, iar în al doilea rând, deoarece făceam acest lucru în tovărăşia unor oameni frumoşi. Spun oameni frumoşi pentru că numai astfel de oameni s-ar înrola ca voluntari pentru aşa ceva.
A fost mai mult decât mă aşteptam. Tineri cu entuziasm şi cu Dumnezeu în inimă, într-o atmosferă frumoasă, caldă, frăţească, au făcut ceea ce se numeşte ,,a îmbina utilul cu plăcutul”. Util însemnând dragostea de a face o bucurie copiilor din tabără, iar plăcut fiind datorită contextului în care s-au făcut aceste bucurii. Până la urmă cred că a fost îmbinarea plăcutului cu plăcutul, deoarece totul s-a făcut cu dragoste, şi dacă e dragoste, e şi bucurie. De la munca pe care am făcut-o cu bucurie, până la slujbele micuţe care m-au umplut de drag şi de Dumnezeu, jocurile cu copiii, focurile de tabără, micile ,,conferinţe” cu părintele Mihai şi cu părintele Tănase, toate au ajutat la dezvoltarea noastră sufletească.
Dacă s-ar fi putut, aş fi vrut să comunic tuturor prin sentimente ceea ce a fost la Valea Plopului, nu prin cuvinte. Aşa aş fi vrut. Cuvintele nu mă ajută. Mai vreau la Valea Plopului.” (Mădălin)
„Tabăra de la Valea Plopului a reprezentat pentru mine o surpriză deosebit de plăcută. Nu prea știam la ce să mă aștept înainte de la o astfel de tabără (a fost prima dată când am participat) dar acum pot spune că a fost o experiență deosebită, prin intermediul căreia am reușit să cunosc și chiar să mă împrietenesc cu niște tineri frumoși și cu suflet curat.
Elementul inedit, și care totodată m-a făcut să îmi placă atât de mult această tabără, a fost acela că s-a constituit în special ca o tabără de muncă. Sigur, rugăciunea, discuțiile duhovnicești, interacțiunea cu copiii și oamenii din tabără, prieteniile, petrecutul timpului liber alături de alți tineri, au avut și ele importanța lor, dar caracteristica de bază a taberei (și asta se știa și din ,,edițiile anterioare’’) a fost munca. Consider, și această tabără mi-a confirmat-o, că munca făcută cu frică de Dumnezeu și cu dragoste de aproapele chiar îl înalță pe om și îl ridică deasupra creației. În plus, faptul că am muncit în echipă a făcut mai ușoară cunoașterea celorlalţi participanţi și a creat legături mai rapide și mai puternice decât s-ar fi format în mod normal.
M-au impresionat foarte mult entuziasmul și energia de care au dat dovadă tinerii, în special fetele, uneori la munci peste puterile și experiența lor (cum au fost cele de la « TVR » și la « fiare »). M-a impresionat momentul în care toată lumea a lăsat furculița sau lingura jos și a pus mâna pe furcă sau direct pe fân.
Un alt lucru care mi-a plăcut mult a fost că nu am beneficiat de prea multe condiții de confort ; astfel că a trebuit să ne auto-organizăm și administrăm (deși aici un rol foarte important l-au avut organizatorii(…) . Cred cu adevărat că a avea condiții de confort minime (dormitul jos pe saltele, dușurile mai răruțe, wc-urile mai « naturale », dar curate totuși) ne-a mai smerit puțin, ne-a mai scos din egoism și ne-a mai deschis unii către alții
Trebuie să recunosc că, deşi rugăciunea și cântarea împreună din timpul slujbelor au fost deosebite, totuși, momentul care mi-a plăcut cel mai mult și care mi-a rămas cel mai plăcut întipărit în suflet și în minte din această tabără a fost masa. Și nu cred că doar foamea și faptul că masa reprezenta și o bine-meritată pauză de la muncă mă determină să cred aşa. Chiar îl simțeam ca pe un moment deosebit, de comuniune, momentul în care eu simțeam cu adevărat că suntem Biserică. Și sunt sigur că la acest lucru a contribuit și dragostea celor care au gătit pentru noi și a celor care ne-au slujit la mese (și care nu ne-au refuzat niciodată când am mai cerut o porție în plus – și asta se întâmpla destul de des în grupul vesel din care făceam și eu parte).
Deși părintele Nicolae nu a putut să stea prea mult cu noi (și e de înțeles acest lucru, având în vedere câte probleme are de rezolvat), părintele Mihail și-a îndeplinit mai mult decât bine rolul de părinte și povățuitor al nostru (în special în cele ale căsătoriei – la cererea insistentă a majorității tinerilor). L-am simțit ca pe un părinte foarte apropiat de noi, deschis și cald. Sunt multe aspecte care mi-au plăcut și mi-au rămas în suflet din această tabără, dar le-am așternut în scris doar pe cele pe care le-am considerat eu mai importante.
În final, trebuie să spun că a fost una din experiențele cele mai frumoase din viața mea (tocmai pentru că a fost ceva diferit) și sper să reușesc să o repet și la anul, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această tabără și tuturor participanților care au făcut ca ea să fie atât de frumoasă! ” (Paul)
Munca pe care am făcut-o a fost bucurie, pentru că am făcut-o împreună şi am făcut-o pentru ceilalţi. Cărând cărămizi sau strângând fân, ne-am apropiat unii de ceilalţi şi am trăit într-o familie mare, fraţi, aşa cum suntem în(tru) Hristos. Slujbele din bisericuţa de pe deal, micile ,,conferinţe” cu părintele Mihai şi părintele Tănase ne-au ţinut într-o atmosferă caldă, de care cu greu ne-am despărţit. Copiii s-au lipit de sufletele noastre şi ne-au făcut să vedem, asemenea lor, bunătate şi frumos în jur.
Mi-am dat seama că Dumnezeu ne-a răsplătit însutit, ajutându-ne să găsim oameni în acelaşi duh cu noi, să preţuim darurile Sale şi să ne bucurăm, să ne folosim, ajutându-i pe alţii. Experienţa de la Valea Plopului ne-a schimbat, cred eu, pe fiecare dintre noi. Ne-a ajutat să ne descoperim mai bine pe noi înşine şi pe ceilalţi. (Elena)
„Observ că nu sunt singura care ar putea scrie pagini întregi despre tabăra de la Valea Plopului/Valea Screzii. De când am plecat de acolo, am vorbit cu bucurie în fiecare zi despre acel loc binecuvântat de Dumnezeu, care este o dovadă vie că se pot face lucruri mari şi minunate, dacă avem iubire şi credinţă şi dacă suntem uniţi. Atunci când m-am înscris, bănuiam că o să am mult folos duhovnicesc datorită copiilor, voluntarilor, părinţilor, dar ceea ce am trăit a fost mai mult decât m-am aşteptat. Cu toate că nu a fost rânduit să îl cunosc şi pe părintele Tănase, cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am ameliorat multe neputinţe, încât am impresia că am primit mai mult decât am dat ca voluntar (că doar nu degeaba zicea părintele Nicolae Steinhardt ,,dăruind vei dobândi”). M-am bucurat de munca în echipă, de slujbele zilnice, de stropii de ploaie cu care ne-a udat Domnul la Vecernie, în faţa bisericii, pe deal, de copii, de zâmbetele şi bunăvoinţa colegilor, de aerul curat, de mirosul de fân, de dormitorul aglomerat, de sfaturile părintelui Mihai şi ale celorlalţi oaspeţi, cu ajutorul cărora am mai pus câteva cărămizi pe ceea ce încercam să îmbunătăţesc la mine, sau chiar am aflat lucruri pe care nu le luam în seamă în purtarea şi în modul meu de a gândi (…). Sper să ne pomenim unii pe alţii la rugăciune, ca să putem spori fapte bune, spre ajutorul nostru şi spre slava lui Dumnezeu. Vă mulţumesc pentru tot, ” (Anda-Maria )
Tabăra naţională de la Mănăstirea Oaşa
În perioada 18-29 iulie s-a derulat o altă tabără cu tradiţie în rândul ascoriştilor, de data aceasta la mănăstirea Oaşa. Iată gândurile transmise de către o ascoristă care a luat parte la această tabără:
Nu pot să spun dacât că a fost minunat! E nemaipomenit să vezi atâția tineri care vin la mănăstire și încearcă pe cât posibil să se integreze în viața monahală, prin participarea la ascultări, la slujbe și la conferințele cu teme religioase ce au avut loc la mănăstire.
O zi obișnuită la mănăstirea Oaşa începe dimineața devreme, cu slujba de la ora 3; încerc și eu să ma trezesc în fiecare dimineață pentru a participa, dar la început nu pot. În zilele următoare reușesc puțin câte puțin și am impresia că ziua respectivă e diferită de celelalte. Timpul e mai lung, parcă am alt spor la ascultări și am o bucurie pe care nu o pot explica în cuvinte. De fapt, atmosfera de acolo e o bucurie continuă, iar cuvintele de învățătură ale conferențiarilor și ale părinților călugări sunt ca un izvor de apă vie pentru tinerii care au participat în această tabără, prin urmare, și pentru mine.
Setea noastră, a tinerilor, după cuvântul lui Dumnezeu a reieșit din întrebările puse, care mai de care mai profunde și mai nuanțate. Părinții ne-au răspuns însă cu înţelepciune și răbdare. Îmi amintesc și acum seara în care, începând de la ora 18, pe malul lacului, aşezaţi pe iarba verde, am stat de vorbă cu părintele Marcel până aproape de miezul nopţii; parcă nici atunci nu am fi plecat, dar aveam nevoie de odihnă pentru a putea fi atenți dimineața la slujbă. Am găsit răspuns la mai multe întrebări în acea seară, unele mi-au scăpat din minte, dar pe altele le am și acum; însă înregistrarea acelei seri o reascult pentru a-mi aminti învățăturile pe care nu le mai reţin.
Cântările psaltice din timpul slujbei sau glasul fratelui Sava, cu puternicul său accent american, le mai ascult și acum pentru a-mi putea aminti de slujbele de acolo. M-am bucurat nespus că am avut ocazia să cânt la strană cântări psaltice, în timpul sfintelor slujbe. Sfânta Liturghie închinată Sfântului Pantelimon, pe care l-am prăznuit la mănăstire după rânduiala creștină si îmbrăcaţi cum nu se putea mai bine – în costume populare- a fost cu totul specială.
Prezența Înaltpreasfințitului Serafim Joantă, numărul mare de tineri care s-au spovedit și s-au împărtășit atunci, dar și frumusețea portului popular au creat cu adevărat o atmosferă de sărbătoare creștină, autentică. Pot spune că ziua aceea a fost tot o bucurie. După slujbă am cântat cântece patriotice şi apoi, fiind ziua onomastică a părintelui Pantelimon, am avut parte de o conferinţă , pe malul lacului, cu părintele Pantelimon si cu Părintele stareţ.
În tabăra aceasta am aflat mai multe lucruri despre personalitatea și viața părintelui Galeriu , dat fiind faptul că anul acesta s-au împlinit 10 ani de la trecerea părintelui la cele Sfinte. Oameni de cultură ai țării noastre și părinți ai Bisericii Ortodoxe au fost aceia care ne-au vorbit despre părintele Galeriu și, totodată, au răspuns întrebărilor noastre.
Aș mai scrie multe despre cele 10 zile în care am stat la Oașa, despre ascultările la care am participat, despre mesele frățești, despre plimbările prin zonă și multe altele, dar mă opresc aici. Sper doar ca fiecare student să aibă posibilitatea să să meargă și să trăiască aceste momente deosebite, într-o astfel de tabără. Doamne ajută!
Tabăra naţională de la Mănăstirea Lainici
Anul aceasta, ascoriştii au avut ocazia să participe la o tabără şi la mănăstirea Lainici din judeţul Gorj. în perioada 3-7 august. Iată ce ne împărtăşesc participanţii despre această experienţă:
„Anul acesta am avut ocazia, alături de ASCOR, de a prăznui Schimbarea la Față în binecuvântata Mănăstire Lainici. Am pornit pe un drum puţin cunoscut, cu persoane la fel de puţin cunoscute. (…) Ne așteptau Maica Domnului Grabnic Ascultătoare și Sfântul Irodion, care ne-au străjuit tot drumul, ne-au păzit pașii stângaci și ne-au făcut părtași bucuriei slavei lor întrezărită în frumusețea slujbelor.
Am urcat pe aceleași poteci pe care odată au urcat Sfântul Irodion și Sfântul Calinic de la Cernica, drumuri de o ireală frumusețe și liniște. Deja începea a se întrezări lumina taborică și a se simți mireasma sfințeniei datorate celor ce au trecut prin aceste locuri. Apă rece, aer curat, cer senin, lumină și binecuvântarea părinților. Ce altceva mai puteam dori? În același timp am început și a ne cunoaște, a povesti din ceea ce a adunat fiecare din noi până în momentul acestei întâlniri. Începea a ne lega drumul, căci mai mult decât pe încălțăminte, îmbrăcăminte, mâncare sau apă, te bizui pe cel cu care te întovărășești. Ne-am urmat călătoria la Schitul Locurele si apoi la schitul din Poiana Pustnicului, schit zidit prin pronie Dumnezeiască și minunată descoperire, așezat în brâu de brazi ca jertfă ridicată spre cer pe mâinile muntelui.
Cu urcușul a crescut și osteneala noastră, și cum bine-amintea unul dintre noi – osteneala te face să dorești mai mult împlinirea și în același timp face și rodul mai dulce. Drumul lung și anevoios aduce mai mult folos decât cel ușor. Ne-am continuat urcarea pe poteci din ce în ce mai puțin umblate, învățând să ne sprijinim și să ne ajutăm unul pe celălalt. Am ajuns cu cântec și voie bună la Târgu-Jiu, Tismana și Polovragi.
După acestea, urma ziua pentru care de fapt am venit aici: Schimbarea la Față, hramul mănăstirii Lainici. Ne-am bucurat împreună de frumusețea acesteia la Sfânta Liturghie. Îmbrăcați de sărbătoare, în costume populare, parcă niciodată nu a fost mai plină de înțeles ectenia pentru “eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”.
Acestea sunt bucățele din gândurile din acele zile. Cred că fiecare dintre noi a rămas cel puțin cu amintiri frumoase din lumina Sărbătorii și din bucuria evenimentului de a întâlni oameni minunați, punând prin acestea început bun pentru schimbarea înfățișării inimilor noastre. Urcușul nostru și-a atins finalitatea: concluzia Taborului e aceeași, dar mereu nouă și înnoitoare: bine este nouă a fi aici! ” (Adina)
„Tabăra de la Sfânta Mănăstire Lainici a fost, după părerea mea, o reuşită pentru cei care au organizat şi un eveniment minunat pentru cei care au participat
Am avut ocazia să fim îmbrăcaţi în costume tradiţionale româneşti , săcântăm cântece patrotice, să ne bucurăm pentru că suntem tineri români creştini-ortodocşi. Ceilalţi participanţi sunt nişte oameni deosebiţi, alături de organizatori şi pot spune că am avut de învăţat de la toţi.
Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfântul Irodion sunt convins că ne-au purtat de grijă în toate locurile în care am fost: pe munte şi în miniexcursia din judetul Gorj.” (Florin)
„La invitaţia celor de la ASCOR Bucureşti, am participat şi noi, 2 tineri de la Braşov, în tabăra, organizată de aceştia împreună cu cei de la ASCOR Tg. Jiu, la Mănăstirea Lainici.
Mi-a plăcut enorm, am petrecut clipe foarte frumoase împreună. Plimbarea cu microbuzul la mănăstirile din Jud. Gorj a fost de asemenea încântătoare.
Tot în această tabără am avut parte şi de o mică aventură, când ne-am rătăcit şi chiar ne-am pierdut un pic prin pădure, încercând să ajungem la cele 2 schituri ale mănăstirii situate undeva pe muntele din apropiere. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit într-un final să găsim drumul marcat, după ce am „orbecăit” prin pădure şi chiar am escaladat nişte stânci. Întoarcerea la mănăstire în spatele „papucului” a fost şi ea „de poveste”. Fiind înconjurat de tineri distracţia nu a lipsit, atmosfera fiind una caldă şi plină de voie bună.
La mănăstire am tras clopotele, am participat la sfintele slujbe, iar în ziua hramului ne-am îmbrăcat toţi în costume populare asistând la Sfânta Liturghie, iar mai apoi la scurta procesiune cu prapuri. A fost foarte frumos şi aş mai veni cu plăcere şi data viitoare. ” (Gigi)
„Doamne ajută şi salutare tuturor! Vreau să mulţumesc Andreei, cea care a organizat minunata tabără de la mănăstirea Lainici, dar şi tuturor participanţilor, oameni minunaţi şi calzi în mijlocul cărora m-am simţit ca într-o familie, deşi sunt nou şi particip pentru prima dată într-o tabără organizată de ASCOR.
Pe lângă primirea călduroasă ce ne-a fost făcută de către stareţul mănăstirii Lainici şi obştea acesteia, am luat parte la un traseu montan cu scopul vizitării celor 2 schituri ce aparţin de mănăstirea Lainici. Deşi la început totul a fost bine organizat, spre final urcuşul nostru s-a transformat într-o adevărată aventură incognito, ceea ce a făcut să fie şi mai palpitant şi vreau să subliniez îndeosebi curajul fetelor demn de toată lauda, căci şi-au demonstrat calităţile lor în materie de alpinism. Pe lângă pregătirile ce s-au făcut pentru sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos în cadrul mănăstirii, pe lângă minunata Sfânta Liturghie ce s-a săvârşit cu ocazia acesteia( unde au fost prezenţi mai mulţi arhierei), ne-am putut bucura sufleteşte şi prin minunatele slujbe din celelalte zile ale şederii noastre. Vreau să menţionez surpriza ce a fost primită cu bucurie de către toţi participanţii, venită din partea Părintelui stareţ care s-a îngrijit să vizităm mănăstirea Tismana, mănăstirea Polovragi şi Peştera Muierii. O dată terminată şederea noastră la mănăstirea Lainici( prin spatele căreia trece Jiul, care se auzea atât de plăcut în răcoarea serii , când liniştea se instala tot mai mult) ne-am întors la Bucureşti, în zgomotul Capitalei, eu unul purtând în suflet dorinţa ca această experienţă cu folos duhovnicesc să se poată repeta cât mai curând. Doamne ajută !” (Gabriel)
„Mie mi-a plăcut tabăra mai ales pentru oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul acesteia. Eu nu prea am prieteni care să vrea să meargă la slujbe, să viziteze mănăstiri, să fie interesaţi de cele duhovniceşti. Iar în tabără am cunoscut oameni de vârsta mea care sunt apropiaţi de Biserică şi caută lucrurile astea. Mi-a folosit chiar să cunosc pe unii foarte râvnitori care m-au mai trezit şi pe mine un pic.
Apoi mi-au plăcut locurile pe care le-am vizitat, schiturile, Mănăstirile Tismana şi Polovragi, drumeţia pe munte . Mereu am fost bine primiţi, bine îngrijiţi, bine hrăniţi. Am avut şi experienţa , unică până atunci, de a mă îmbrăca în haine populare şi de a participa într-o procesiune. A fost o experienţă deosebită.” Doamne ajută! (Sorin)