Vizită la Memorialul Închisoarea Pitești

Dacă până atunci fuseseră supuși unui regim strict, din iarna lui 1949 studenții din închisoarea Pitești au început să fie mutați în diferite celule, unde erau întâmpinați cu căldură, uneori chiar de foștii colegi.

Atitudinea prietenoasă a acestora le-a dat senzația că pot avea încredere în ei, astfel că au discutat despre viață și libertate, despre activitatea anticomunistă și despre legăturile pe care le-au avut până să fie arestați. Unii au menționat informații pe care reușiseră să le ascundă în timpul anchetelor.

În această atmosferă, torturile au început brusc. La semnalul lui Țurcanu: „Pe ei!”, unii dintre deținuți scoteau cozi de mătură și bâte ascunse dinainte și se năpusteau asupra celorlalți.

Bătăile puteau dura ore întregi și nu se ținea cont de nimic, victimele fiind lovite cu orice și oriunde.

Experimentul Pitești, reeducare prin tortură, s-a extins și la alte pușcării de deținuți politici din România, până la sfârșitul anului 1952. Prin experiment au trecut mii de tineri, dintre care aproape 900 au murit în torturi, iar ceilalți au rămas cu grave traume fizice și psihice.