Și uite cum ți-ai făcut loc în căsuța sufletului meu…

Despre o studenție rodnică și experiențe mântuitoare ne vorbesc următoarele mărturii:

„Hei, străine! Ai apărut în calea mea atunci când îmi doream mai mult decât oricând să fac parte din… ceva; să cunosc mulți oameni și să fiu prietenă pentru alți oameni. La început imi erai străin, nu te cunoșteam, nu știam prea multe despre tine și cu atât mai mult, despre mine. Și totuși, ți-ai lăsat amprenta asupra mea, aducând în viața mea o mulțime de omuleți tare simpatici, de la care am aflat câte o poveste. Împreună am scris începutul unei povești cu multe amintiri, momente haioase, tradiții, zăpadă, copilărie. Așa am început să devenim prieteni buni și nu străini. Așa ai inceput si tu să îți dorești ca această poveste să aibă mai mulți autori. Și uite cum ți-ai făcut loc în căsuța sufletului meu și mi-ai dezvăluit greutățile pe care le-ai întâmpinat și care au lăsat urme în creșterea ta. Au fost momente mai dificile, altele mai bune, dar fără ele, eu, noi… nu am fi fost astăzi aici. Pentru acestea, îți mulțumesc nespus pentru că ne-ai adus împreună! A ta prietenă, Mădălina Popescu“

„Scumpilor, sunteți cei mai minunați oameni pentru că prin voi este vie ortodoxia! Când am intrat în ASCOR mi-am dat seama că este de fapt un magnet care atrage oamenii cu sufletul frumos. La multi ani și fie ca Bunul Dumnezeu să ne țină uniți pentru că ASCOR-ul este un izvor de credință și dragoste, este o familie mare care simbolizează fericirea necontenită. Doamne ajută!“ (V. M)

ASCOR-ul a fost și continuă să fie pentru mine un pretext. Da, poate sună puțin superficial. Dar în fond, dacă nu aveam ASCOR-ul ca pretext, studenția mea ar fi fost doar o perioadă de învățare și pregătire profesională. Aș fi ratat câteva dintre cele mai frumoase experiențe… Dacă nu mi-aș fi propus să fiu membru ASCOR, nu aș fi avut șansa de a cunoaște tineri plini de viață, de bucuria de a trăi. Raporturile dintre ascoriști nu sunt formale, căci înainte de orice, ascoriștii sunt prieteni, iar această prietenie vine firesc, din asumarea celuilalt. Nu degeaba se și spune că oamenii din ASCOR formează o familie. Căldura pe care o primești aici o găsești în puține locuri și ești întâmpinat de fiecare dată așa cum se cuvine. Dar cel mai important pretext pe care mi l-am găsit pentru ASCOR este acela al dăruirii. Am fost învățat să dăruiesc cu bucurie și am remarcat că cu cât am dat mai mult, cu atât am primit îndoit. În ASCOR îți găsești răgaz, pentru că poți da din ceea ce te pasionează, adică îți descoperi și îți pui în lucrare harismele intelectuale, artistice, administrative, organizatorice și altele. Lucrarea talanților te împlinește tocmai pentru că e făcută în duhul comuniunii. Ceea ce e minunat este faptul că ASCOR-ul reușește să împlinească foarte bine ceea ce își propune, să ți-L prezinte pe Dumnezeu ca Prietenul care nu dezamăgește niciodată. De aceea, ascoriștii nu sunt oameni perfecți și fără de greșeli, dar se străduiesc să trăiască împreună cu Iubirea.“ (C.)

„Mă numesc Cărbunaru Elena-Mădălina, sunt studentă la Facultatea de Teologie și membru activ în ASCOR. Încep prin a povesti cum am aflat eu de această asociație și ce moment m-a marcat pe mine. Anul trecut, în Martie 2019, s-a organizat de către Facultatea de Teologie, o excursie la Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos și cu prilejul acesta, mi-am făcut mulți prieteni din grupul care a mers, păstând legătura cu unii dintre ei. Tot atunci i-am cunoscut pe cei doi gemeni: pe Vlad și pe Adi, dar și pe Sonia. Coincidența a fost că am nimerit să stau la hotel în aceeași cameră cu Sonia. În timpul acestei excursii, ei mi-au povestit câteva detalii despre ASCOR, despre excursiile care se fac și toate activitățile din această asociație. Când m-am întors de acolo, eram foarte nerăbdătoare să intru și eu în asociație, doar că era prea târziu să ma înscriu. Între timp, am tot intrat pe Facebook și am văzut multe videoclipuri cu activitățile asociației și mă tenta tot mai mult. În toamnă, chiar pe 1 Octombrie, am căutat pe Google Maps locația sediului și când am ajuns acolo m-a impresionat foarte mult căldura cu care am fost primită în sediu. Am făcut cunoștință cu cei care erau prezenți, unii dintre ei mi-au spus chiar că le par cunoscută (pentru că m-au văzut în vara trecută la aniversarea celor doi frați). Mi-au rămas mai multe activități din ASCOR întipărite în minte, dar cele 3 care m-au impresionat cel mai mult au fost: atunci când am stat la rând la Sfântul Dimitrie și eram toți îmbrățișați din cauza frigului, cea de la Seara de Rugăciune când citeam fiecare dintr-un Acatist și cea în care m-am dus la centrul Sfântul Nectarie cu Armand și cu cei din departamentul Filantropic pentru a vizita oamenii bolnavi și pentru a le spune câte o vorbă caldă, ca să zic așa. Mai sunt momentele de la Mânăstirea Putna, dar și activitățile din departamentul STR.“

„Amintire din tabăra de la Putna: Mânăstirea Putna este raiul de pe pământ. Aici simți cu adevărat că Dumnezeu este alături de tine. Chiar dacă la început eram puțin îngrijorată pentru că nu știam cum va fi, până la urmă nu a fost așa cum mi-am imaginat. A fost ceva de vis. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să mă obișnuiesc și cu programul, chiar dacă la început a fost puțin mai greu. Slujbele au fost sfinte. Simțeai cum Duhul Sfânt coboară către tine. Activitățile care m-au impresionat cel mai mult au fost: slujba dintre ani, unde am simțit pace interioară, dar și urcatul pe deal, chiar dacă a fost cu peripeții și atunci când l-am colindat pe Pr. Stareț. Am întâlnit oameni minunați și am strâns relații de prietenie ce vreau să nu se destrame niciodată. Călugării și preoții m-au impresionat foarte mult prin viața pe care o duc, modul în care te fac să te apropii mai mult de Dumnezeu. Îmi doresc să revin cât pot de repede în acest tărâm magic, parcă desprins dintr-o poveste.“ (Mara Cotruță)

„La ceas aniversar, doresc să urez <<Întru mulți ani rodnici celei mai tonice și dinamice asociații studențești care funcționează neîntrerupt din 1990 și până în prezent!>> Fără doar și poate, ASCOR-ul e despre prietenie, firesc și bucurie, este cel mai propice mediu de dezvoltare pentru un tânăr student. Pentru mine, anii petrecuți în ASCOR (în număr de 5) m-au învățat, pe rând, ce înseamnă: bucuria comuniunii, frumusețea călătoriei, gingașia tradiției, ispitele ce împiedică lucrarea cea bună, responsabilitatea, dreapta măsură, respectarea termenelor limită, atenția față de celălalt, armonia și echilibrul. În acești ani am văzut cele mai frumoase locuri din țara noastră și am cunoscut mulți oameni faini care au contribuit în demersul formării și devenirii mele. Clipele petrecute cu ascoriștii sunt unice și irepetabile. Am simțit, deseori, că întâlnirile noastre sunt continuări firești a unei slujbe – „Liturghia de după Liturghie“. Am nădejdea în Dumnezeu că prieteniile legate în marea familie ASCOR vor dăinui în Împărăția cea neînserată.” (A. G.)