„Și lumina soarele și-a stins-o/ Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit.”

Cu voia lui Dumnezeu ne apropiem cu pași mărunți de Învierea Domnului. Ne aflăm la finalul Postului, în Săptămâna Mare, atât de aproape de sărbătoarea ce configurează nemărginita iubire a lui Dumnezeu pentru oameni.

Fericit e sufletul care a reușit să se dezrădăcineze din întunericul pragmaticului și să atingă, cu un grăunte din ființa sa, iubirea, adumbrită la picioarele Mântuitorului. Câtă bucurie pentru omul care a reușit să meargă pe calea acestui post alături de Cuvintele și de învățătura lui Dumnezeu și care astăzi trăieşte alături de Mântuitorul ziua Învierii.

Versurile „Și lumina soarele și-a stins-o/ Când în groapa Te-a văzut neînsuflețit.” extrase din Prohodul Domnului ilustrează faptul că întreaga lucrare a lui Dumnezeu a trăit suferința Mântuitorului, iar natura, parcă, a devenit neputincioasă în faţa neînsufleţirii. Dar oare sufletul nostru ce simte? Se cutremură când Mântuitorul pironit pe cruce, rabdă cuvintele de ocară ale tuturor celor care strigau: „Răstignește-L!”. Așa cum una din minunatele pricesne din Postul Mare ne spune: „Nu-i doar Iuda vinovat”, așa ar trebui să înțelegem și noi că în fiecare clipă, păcatele noastre străpung, ca piroanele, picioarele Mântuitorului, răstignit pe cruce. Postul, Taina Sfintei Spovedanii, Taina Sfintei Împărtășanii, milostenia, smerenia și toate cele săvârșite în Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cele ce ne redau lacrimile pocăinței, lacrimi ce şterg durerile păcatului. Având întipărită în rărunchii ființei noastre Învățătura Sa, vom înțelege că Împărtășirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos este momentul înnoirii sufletului, al ridicării din păcat și al înălțării spre iubirea Sa.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ajungem în Sfânta Noapte a Învierii având inima pătrunsă de iubirea lui Hristos. Să ne scoată și pe noi din întunericul păcatului și să devenim „Fii ai iubirii celei veșnice”. Cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, doar Răstignirea Mântuitorului o poate grăi: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”(Luca 23, 24). Credința veșnică în Cuvintele Mântuitorului și iubirea însuflețită de Învățătura Sa ne vor aduce din ce în ce mai aproape de Învierea Domnului: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”(Matei 24, 35).

Să păşim în Lumina sfântă a Învierii cugetând la cuvintele Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române:

„Învierea lui Hristos este semnul biruinței iubirii Lui smerite asupra păcatului.”

Hristos a Înviat!

Roxana Năstase, ASCOR Bucureşti