Pomenirea Mărturisitorului Ioan Ianolide

Articol realizat de Daria Petrache, voluntar în departamentul Media și Comunicare

Sâmbătă, 4 februarie, alături de ASCOR Brașov, ne-am adunat la Mănăstirea Cernica pentru săvârșirea parastasului Mărturisitorului Ioan Ianolide.

Am ajuns la mânăstire în jurul orei 11:00, iar slujba parastasului a fost oficiată în Biserica Mare cu hramul Sfântul Nicolae la ora 12:00. Au slujit Părintele Gheorghe Viorel Holbea și Părintele Vasile Pârjol, starețul mănăstirii.

Slujba parastasului a fost încărcată de emoție, la final, Părintele Gheorghe ținând o cuvântare plină de folos pe care o redăm în cele ce urmează: „Dragi tineri, drept măritori creștini, când se cântau binecuvântările Învierii, la troparul acesta – Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu ați mărturisit și ați fost junghiați ca niște miei, fiind mutați la viața cea neîmbătrânitoare și pururea veșnică sfinților – ne gândeam fără îndoială la acești mărturisitori, pe jertfa cărora se întemeiază, de fapt, o patrie în care răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos devine o realitate profundă a ființei fiecăruia dintre noi. De ce? Pentru că Ioan Ianolide și toți acești mărturisitori sunt cei care au coborât în iad, așa cum Mântuitorul care a coborât în iad și acolo, de fapt, a erupt lumina Învierii Sale. Acești mărturisitori au coborât în iad într-un moment în care fibra creștină a poporului român a fost pusă la grea încercare și acolo s-au întâlnit cu Mântuitorul Hristos, așa cum mărturisește Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos, în Deținutul profet sau în Testamentul unui nebun, așa cum mărturisește Părintele Nicolae de la Rohia în Jurnalul fericirii, așa cum mărturisește Părintele Dumitru Bejan în Bucuriile suferinței. Acolo au constatat că Mântuitorul era mai prezent mai mult decât oriunde, s-au întâlnit cu Iisus Hristos. Alții s-au botezat în închisoare și apoi au urmat vocația de creștin până la tunderea în monahism, așa cum a fost Părintele Nicolae de la Rohia. Dar ceea ce este deosebit, profund, este faptul că această coborâre în infernul temnițelor comuniste au transformat-o într-o biruință care s-a numit Întoarcerea la Hristos, Jurnalul fericirii sau Bucuriile suferinței, întemeindu-ne și arătându-ne în același timp că mai presus de toate aceste atrocități, care s-au întâmplat și se întâmplă în lume, este de fapt puterea jertfei, a Crucii și a Învierii (…) Ioan Ianolide este pentru noi cel care ne învață că în vremuri de încercare, așa cum spunea un poet creștin, înțelegem un lucru esențial: că Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume nu ca să înlăture suferința pentru viața comodă și nici ca să explice suferința, ci a venit în lume să umple suferința de prezența lui Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat în viața acestor mărturisitori (…) În Deținutul profet și Testamentul unui nebun spune Ioan Ianolide că s-a întâlnit la Târgu Ocna cu „Sfântul Închisorilor”, Valeriu Gafencu și ceea ce este extraordinar este faptul că Ioan Ianolide, în Întoarcerea la Hristos zice: „Eu cred în Hristos care se bucura, care învia, cred în Hristosul lui Valeriu Gafencu”, arătându-ne că, dacă vrem să ne întărim în credință, Dumnezeu ne trimite omul providențial, așa cum i l-a trimis pe Valeriu lui Ioan Ianolide și atunci înțelegem această maieutică duhovnicească prin care Dumnezeu ne cheamă la credință (…) În Ioan Ianolide, Hristos a luat chip (…) Citim în a doua parte a cărții Întoarcerea la Hristos această realitate a răstignirii: „Ceea ce scriu eu aici nu este rezultatul unor retrageri în singurătate, ci este răspunsul existențial pe care trebuie să îl dai aici, la hotarul dintre viață și moarte (…) Așadar, iubiții mei, este bine că facem această pomenire, acest parastasis, care în limba greacă înseamnă și „a aduce lui Dumnezeu”, pentru că de fapt noi pe Ioan Ianolide și pe ceilalți mărturisitori îi aducem în prezența conștiinței noastre (…) Avem nevoie de acești mărturisitori nu pentru a-I lăuda, ci pentru a realiza starea lor duhovnicească (…) pentru că majoritatea dintre ei au această dimensiune profetică.”

După predica părintelui, ne-am îndreptat cu toții spre mormântul lui Ioan Ianolide, unde am cântat împreună Trisaghionul. Acolo ne-a vorbit doamna Maria Trifan, fiica mărturisitorului Traian Trifan, cunoscut în scrierile și mărturiile celorlalți frați de suferință ca „Bădia Trifan”.

Jertfa și suferința pentru Hristos a Mărturisitorului Ioan Ianolide, care a îndurat cu demnitate cei 23 de ani de închisoare, ne-au adus pe toți la mormântul său pentru a-i mulțumi, căci ne este un model viu de trăire a ortodoxiei și a vieții, în adevărata profunzime a ei.

În finalul acestui articol, vom împărtăși câteva trăiri și impresii ale tinerilor studenți care au fost de față:

„Parastasul săvârșit în cinstea Mărturisitorului Ioan Ianolide, la care am luat parte, a ilustrat un moment de temeinicie, reflectând modul prin care tinde să dăinuie amprenta lăsată de cel care, deși a trecut prin atâtea prigoane ani la rând, nu și-a pierdut credința și nădejdea, ci toate acestea au fost transpuse într-o zidire interioară la care mulți aspiră să ajungă. Ioan Ianolide poate fi privit ca un model pentru tineri, bătrâni, persoane de toate vârstele, datorită faptului că el a rămas integru, consolidându-și valorile dăruite de Dumnezeu și găsind lumină în întuneric.” (Ștefania-Diana Dinoiu, ASCOR București)

„Împlinindu-se 37 de ani de la trecerea la cele veșnice a mărturisitorului Ioan Ianolide, am fost binecuvântat să iau parte alături de o mulțime de tineri din ASCOR București și Brașov, dar și alături de mulți credincioși adunați la parastasul oficiat în cinstea lui. Zic binecuvântare pentru că este un mare exemplu pentru noi, tinerii de azi, întrucât învățăm ce înseamnă cu adevărat jertfa, dragostea pentru Hristos, puterea și necesitatea rugăciunii în viața noastră. Așa cum spunea părintele Gheorghe Holbea, Ioan Ianolide, dar și alți mărturisitori asemenea lui, sunt deja canonizați în inimile noastre. A fost o bucurie să fiu prezent la mormântul unui sfânt mărturisitor.” (Petrișor Rudac, ASCOR București)

„Am început să-l descopăr pe Ioan Ianolide și viața lui atunci când am aflat, citind despre Valeriu Gafencu, de prietenia lor extraordinară. Am fost profund impresionată de dăruirea și dragostea pe care Ioan le manifesta pentru Valeriu, de putința de a-l privi ca pe „cel mai frumos om” pe care l-a întâlnit, de grija ce i-a purtat-o prietenului său bolnav, deși trecea el însuși prin atâtea munci. De aceea, a fost o bucurie sinceră să particip la parastasul său și să pot face, măcar într-o mică măsură, ca numele și exemplul acestuia să fie mai prezente în conștiința semenilor mei.” (Maria Costescu, ASCOR București)

„Care este datoria mea și a generației mele? În gândul meu a sălășluit neîncetat această întrebare. Nu știu când s-a născut sau cum a apărut înlăuntrul meu, dar știu când am aflat răspunsul. Astăzi, la parastasul săvârșit întru pomenirea mărturisitorului Ioan Ianolide pe care l-am cunoscut în filele cărții sale Întoarcerea la Hristos. Datoria noastră este să ne cinstim modelele care au purtat cu adevărat o viață în Hristos, nu numai prin prăznuiri, evenimente și conferințe, ci și prin orientarea pașilor noștri pe calea urmată de ei.” (Theodora Petrache, ASCOR București)

„A fost un mare dar de la Bunul Dumnezeu că am putut participa la parastasul mărturisitorului Ioan Ianolide. Am avut prilejul de a descoperi viața plină de jertfă, credință, nădejde și iubire adevărată a unuia dintre cei mai remarcabili oameni ce au mărturisit pe Hristos în temnițele comuniste. Concluzionând viața sa, am înțeles că Sensul adevărat al vieții nu este ceva, ci Cineva, adică Hristos. Și pentru a ajunge la El e nevoie de lepădarea de sine, de asumarea Crucii și urmarea Lui în toată vremea și în tot locul, Hristos fiind prezent în toate clipele vieții omului și ajutându-l cu harul Său. Astfel, marele mărturisitor al Lui Hristos, Ioan Ianolide, prin pilda vieții sale ne dovedește că ne putem mântui în orice vremuri. Veșnica Lui pomenire!” (Antonia, ASCOR Brașov)

„Am rămas surprins plăcut de organizarea făcută cu atâta minuțiozitate de Ascorenii Bucureșteni, de prezența tinerilor studenți (în jur de 50) care, în plină sesiune, s-au adunat laolaltă să-l pomenească pe mărturisitorul mult iubit, pe Ioan Ianolide, cel care nu a rămas dator generației noastre, cel care a învins comunismul, cel care ne-a lăsat testament Întoarcerea la Hristos și care este înmormântat în cimitirul Mănăstirii de la Cernica, așa cum i-a fost dorința. Nu am să vorbesc despre mărturisitorul Ioan Ianolide, căci sunt alții în măsură, dar am să spun cu ochii umeziți de lacrimi că tineretul român știe să-și pomenească eroii! De aici, de sub poalele Tâmpei, ASCOR Brașov vă îmbrățișează! Doamne Ajută!” (Ioan, ASCOR Brașov)