Împlinirea a 48 de ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Constantin Sîrbu

Pe 18 octombrie 2023, un mare și cunoscut părinte mărturisitor din România secolulului al XX-lea, părintele Constantin Sîrbu, a fost depus în capela Bisericii Sapienței, unde a și slujit în ultima parte a vieții sale și unde se află și mormântul său.

Părintele Constantin Sîrbu este binecunoscut pentru efortul și sacrificiul de a construi Biserica Sfinții Împărați (din zona Bariera Vergului, acum Piața Muncii), precum și pentru scrierile și scrisorile sale (pe care le putem găsi în cărțile „Lacrimă și Har“ și „Un mare mărturisitor“).

Pe 28 octombrie împlinind-se 48 de ani de la moartea sa martirică, de evidențiat e că cei prezenți la dezgropare au spus că trupul său are un plăcut miros. Mult apreciat la Biserica Sapienței, acesta a refăcut comunitatea de acolo după mai bine de 40 de ani de când această locație fusese abandonată și a refăcut biserica parohiei ce se afla într-o stare avansată de degradare în timpul comunismului.

Tratat rău în timpul comunismului de oamenii din toate sferele societății, acuzat pe nedrept și întemnițat și pus la muncă silnică, rămas văduv și crescându-și singur copiii, părintele Constantin ne-a lăsat drept moștenire atitudinea sa de mărturisire pentru Hristos, puterea de sacrificiu și iertarea celorlalți.

Părintele Constantin s-a născut lângă Galați în anul 1905 și a terminat Seminarul Teologic din Galați și Facultatea de Teologie din București. Rămas orfan de mic și crescut de o bunică, s-a alăturat comunității parohiei Sfântul Ciprian Zlătari din București. A dormit doi ani pe jos într-o mansardă din zona Piața Amzei, iar după ce gazda nu l-a mai primit, a dormit prin Gara de Nord în sala de așteptare.

A fost colaborator la două reviste parohiale – „Ortodoxia” și „Fântâna Darurilor”, a fost și cântăreț la Biserica Lucaci din capitală. S-a întors la Huși, unde a fost hirotonit diacon și unde s-a ocupat și de ridicarea unui azil de bătrâni și copii orfani. Întors la București, s-a străduit să ridice Biserica de la Piața Muncii, întâmpinând multe obstacole și ajungând chiar să dialogheze cu mareșalul Ion Antonescu.

În 1954, este arestat pentru „activități anti-comuniste” și condamnat inițial la 8 ani de închisoare, care s-au prelungit la 10 ani, pătimind pe rând în mai multe locații: Jilava, Dej, Poarta Albă, Gherla, Aiud, Salcia, Câmpia Bărăganului. Acuzele care i se aduceau cel mai des erau mărturisire împotriva falselor valori comuniste ce se doreau a fi infiltrate în societatea românească.

În ziua de 14 octombrie 1975, el slujește ultima Dumnezeiască Liturghie. Refuzând sinuciderea propusă de comuniști, este arestat și internat cu forța la Spitalul Elias, unde este operat de un medic special ales de Securitate. A făcut septicemie după operația și a adormit în ziua de 23 octombrie 1975, trecând la Hristos fiind spovedit și împărtășit în ultima zi a vieții sale.

Părintelui Constantin îi suntem recunoscători și admiratori pentru curajul neclintit de mărturisire pentru Hristos până în ultima clipă a vieții sale într-un sistem ostil dreptei credinței. Să îi urmăm exemplul de va fi nevoie și cu putință!