Cuvânt pentru Putna

Trecerea dintre ani i-a găsit pe ascoriștii din toate zonele României Mari și diaspora adunați la Mănăstirea Putna cu smerenie și dragoste nemărginită de țară, limbă și neam. Reuniți în același Duh, tinerii s-au întors de pe meleagurile bucovinene cu inimile odihnite și sufletele umplute de Hristos. Aceste câteva zile petrecute în iubita mănăstire a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare ne-a făcut să nu lăsăm neînsemnate bucuria și dragostea cu care am venit, dar mai ales, cu care am plecat din acele tărâmuri. Astfel, câțiva dintre membrii ASCOR București ne-au împărtășit gândurile și trăirile care i-au încercat în acele momente.

Tabăra de Anul Nou la Mănăstirea Putna a fost un moment de regăsire – a mea, a simțămintelor, a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu și cu aproapele.Privind înapoi, au fost 5 zile încărcate: împreună-rugăciune, retragerea cu torțe, colinde, dialoguri, noi prietenii, dar, ca și anul trecut, m-am întors acasă cu o dulce oboseală și cu inima plină de emoție.

Pentru mine, Hora Unirii, dansată după retragerea cu torțe în jurul bisericii din mănăstire, a fost punctul culminant al întregii tabere-a sădit in inima mea bucuria unității în credință și în iubire de neam, de aproape, de frumos si a reprezentat un început memorabil pentru acest an.

În încheiere, doresc oricărui student să petreacă măcar o dată Anul Nou la Mănăstirea Putna, deoarece cumpăna dintre ani este un moment esențial, de meditație și de conștientizare a valorilor care ne definesc, iar sfânta mănăstire este cadrul ideal care ne îndeamnă la rugăciune continuă, la dragoste față de aproapele și la responsabilitate față de darurile primite de la Dumnezeu.

Alexandra Tănase

Abia de câteva zile mă gândesc la tabără de la Putna și țâșnesc mii de idei, imagini, sentimente care încă nu s-au copt; sunt incipiente și forfotesc în gândul și inimă mea.

Printre ele își fac loc prieteniile legate, mesele de prânz în care sorbeam cu toții dintr-o supă caldă după o dimineață plină de slujbe și după ce am așteptat 10 minute afară să ne vina tură la masă. Caii cu coama împletită, blândețea călugărilor, urcarea pe deal cu torțele aprinse, perindarile prin satul Putna și numeroasele popasuri la PECO.

Am fost cu toții într-o comuniune în care ne-am bucurat unii pe alții, ne-am ajutat și cunoscut mai bine. Cele două conferințe au fost la înălțime. Scriitorul Adrian Alui Gheorghe ne-a îndemnat să ne “enervam”, să fim dinamici și expansivi în societate, să citim mai mult. Părintele Hrisostom Ciuciu ne-a vorbit despre sindromul PTSD (Post Traumatic Stress Disorder) din rândul tinerilor. Iar eu acum m-am molipsit cu PAD (Post Ascor Depression).

Armand Ionescu

Pentru mine, experiența taberei de la Putna a fost unica, scoasă dintr-un basm și conturata cu rugăciune.

In zilele petrecute acolo, am învățat că totul este mai important decât confortul, că locul cel mai sigur și mai liniștitor este sânul mănăstirii și că amintirile cele mai prețioase le dobândim nu stand pe telefon, ci iesind din rutină și petrecând timp cu oamenii care te apreciază.

De asemenea, am cunoscut mai bine persoanele de care sunt înconjurată. Chiar daca unele descoperiri nu erau așa cum am sperat, mi-am dat seama că trebuie să iubesc părțile bune, dar mai ales, să trăiesc cu și pentru părțile rele.

Putna este un loc unde Raiul se întâlnește cu pământul, unde liniștea este muzica inimii și sufletul își găsește alinarea.

Iulia Maria Ungvari

Pentru mine, Putna este poartă către rai și locul unde sufletul meu s-a unit cu veșnicia. Acolo, între dealuri, am simțit mai viu ca niciodată că trăiesc. Am simțit foame de viață și de iubire pe care doar locul acesta parcă rupt din rai și daruit de Dumnezeu cu atâta dragoste oamenilor  de acolo mi-a astâmpărat-o. Așa că, mă întorc iar și iar la Putna dragă mie, la Putna minunată ce multe inimi a unit întru Hristos și pentru Hristos.

Antonia Iftime

Flăcăii ascoreni din capitala țării au concretizat versurile colindului pe care-l cântau. Pare-se că drapelul era făcut din „blana”  iepurașului vânat de „boieri” (altfel spus, din truda luptătorilor căzuți pentru patrie vărsând roșul sânge al jertfei pe galbenele hotare bătătorite de lupte ale patriei, asemenea jertfelnicului, sub albastrul cerului din care Pronia divină își revarsă Duhul, și din sârguința făuritorilor Marii Uniri) care a ajuns veșmântul frumos al Domnului ce ne-a învăluit pe noi toți, uniți în credință și în arderea flăcărilor purtate în semnul Sfintei Cruci sub lumina veghetoarei cruci putnene, în sunetul clopotelor mănăstirii lui Ștefan și al imnului național cântat de urmașii celor care acum 100 de ani se adunau la Alba Iulia din toate colțurile grădinii Maicii Domnului să consfințească unirea pe veci a românilor.

George Ilie

Putna – se așează în fața ochilor ca un palat pentru suflet – plină cu toate darurile lui Dumnezeu. Intrând pe poarta mănăstirii, ni se pare că ușa Raiului ni s-a deschis, iar Sfântul Voievod Ștefan cel Mare ne așteaptă ca o gazdă primitoare și plină de dragoste. Zilele s-au scurs repede, iar nopțile sărace de somn ne-au apropiat prin rugăciune.

Pentru aceste câteva zile, am fost departe de zgomot, departe de agitație, departe de orice urmă de răutate care ne puteau trece prin suflet. Într-un loc atât de special, răul nu își putea face simțită prezența, căci tot ce ne înconjura era iubire. De am fi stat puțin să privim atenți ochii părinților, am fi dat peste oaze și oaze de lumină și blândețe. Fețele calde ale prietenilor vechi, noi și viitori au transformat locul în ”acasă”.

Putna ne-a primit împovărați și obosiți, dar ne-a lăsat să plecăm abia după ce ne-a luat de pe umeri teama, grijile, durerile și apăsarea sufletului. Am plecat de la Putna cu inima odihnită și parcă mai pregătită să ducă încă un an pe umeri.